Pentru o mai bună organizare a înmormântărilor

Lăudat să fie Isus Cristos.

Cu ocazia ultimei ședințe a comitetului bisericesc, ședință care a avut loc pe 8 ianuarie 2017, membrii comitetului au adus în discuție unele dificultăți care se întâlnesc cu ocazia înmormântărilor. De aceea, au insistat să precizăm următoarele lucruri cu privire la ceea ce e bine să se facă în mod creștinesc cu ocazia înmormântărilor.

Cât privește ÎNMORMÂNTĂRILE, e bine să ne amintim că ele sunt în primul ovesrând ocazii de rugăciune pentru cel răposat, de reflecție pentru noi și, nu în ultimul rând, de pomană. Iar pomana devine mai de fiecare dată dovada cea mai concretă a nivelului de credință pe care-l avem: adică pomana demonstrează dacă credem sau nu și cât credem. Iar cu ocazia înmormântărilor, pomana nu o fac doar familiarii răposatului (da, prazinicul este o pomană; dar cei care participă la praznic în mod normal ar trebui să se roage pentru cel răposat… dacă nu din alt motiv, măcar pentru că au beneficiat de pomana praznicului), ci și cei care participă la înmormântare. Și, apropo de pomana pe care o fac familiarii: sigur, fiecare poate face cum dorește, dar vreau să vă spun că mi-a plăcut – și cred că e mult mai primit cum a decis cineva să facă pomana: a zis că în loc să facă praznic, mai degrabă donează banii pe care i-ar fi folosit la praznic unei case de copii. Repet, e mult mai primită pomana asta: a așa cum zice evanghelia: „cine va da chiar și numai un pahar cu apă unuia dintre aceștia mici, nu-și va pierde răsplata” . Așadar, sunteți rugați ca măcar la înmormântări să fiți un pic mai generoși. Adică să dați o mână de ajutor la dusul crucilor, la mutatul răposatului din casă la mașină sau în biserică, la organizarea cortegiului funerar și la tot ceea ce vă pot cere familiarii răposatului. Nu este scris nicăieri că la o înmormântare de femeie persoanele care duc crucile sau cei care mută mortul trebuie să fie numaiis92 femei. La fel și la bărbați: nu trebuie să fie numai bărbați. Cei care sunt generoși ajută și gata. Ajutați-vă, fraților! Nu vă trageți înapoi pe motiv că „ce treabă am eu, că doar nu sunt rudă sau nu m-a invitat”. Știți prea bine că sunt foarte multe lucruri de făcut cu ocazia unei înmormântări, iar unii sunt mai puțin practici sau chiar uită. Așa că, dacă vedeți că e nevoie de ajutor (de exemplu la dus crucile), nu așteptați invitație specială: ajutați și gata. În mod normal, nu ar trebui să se supere nimeni că în acele momente este ajutat. Eu vă rog doar ca toți cei care duc crucile să le ducă… în mod catolic: adică drept, nu sprijinind crucea pe umeri, ci drept; și să aveți grijă de icoane: să nu se rupă, să nu se mudărească. Familiarii sunt rugați să le spună celor care duc crucile cum să le ducă. Eu totuși îi voi ruga pe doamna dascăl și pe feciorii de biserică să aibă curaj să le amintească celor care duc crucea la înmormântare cum se duce.  Da, tot acest ajutor e cea mai frumoasă și bine-venită pomană. Și zice cât și dacă credem cu adevărat.