Voiam mai de mult să scriu câteva rânduri și pe situl parohiei, dar am așteptat să văd cum decurg lucrurile. Experimentasem la începutul lunii decembrie că instalația de căldură existentă în Biserica noastră nu era eficientă. Practic, dacă centrala pe lemne este suficientă, instalația montată sub paviment (asa cum au arătat măsurătorile confirmate și de mărturiile celor care au lucrat) la mai bine de 15 cm sub gresia nu avea cum să încălzească ambientul din biserică; fapt pentru care, deoarece a fost uneori foarte frig la liturghie, înghețând atât eu, cât și ceilalți, am decis, oarecum încurajat și de oamenii din sat, dar și de autorități, să caut o soluție prin care să facem să fie cald. Așa am decis să punem 8 ventiloconvectoare (6 de 18kw și 2 de 15kw). Cerusem mai multe devize (mai exact 3) pentru a putea avea o idee la ce „scor” ajung materialele. Ba chiar am fost la Pildești, unde se montase de puțin un astfel de sistem: trebuie să recunosc că am ramas extrem de surprins să constat că într-o biserică cu 26.000 de metri cubi de aer, cum este cea de la Pildești, erau 11 grade constant. Lucru foarte bun pentru o biserică, unde iarna se vine îmbrăcați bine, pe seama frigului de afară, care până azi a ajuns, în unele zile, și la -18 grade. Deci, deja un contrast asigurat de aproape 30 de grade, lucru destul de periculos pentru sănătate. Oricum, văzând că este eficient sistemul (acolo sunt 14 ventiloconvectoare de 7 kw + 2 de 18 kw, in interiorul bisericii: și acestea făceau această căldură), am dat comandă pentru materiale deja în preajma Crăciunului, deși nu aveam niciun bănuț: doar speranța și aproape convingerea că Domnul mă va ajuta să o scot la capăt. Factura inițială – ce conținea cele 8 ventiloconvectoare, teavă de cupru, pompa și celelalte accesorii – se ridica la 206 milioane de lei vechi plus 24 milioane manopera: deci aveam „asigurată” o cheltuială de 230 de milioane. Trebuie să spun că, întrucât calculul de acasă de obicei nu corespunde cu ce se întâmplă apoi la piață, cu toate măsurătorile inițiale și cu utilizarea chiar și acelei mai mici bucăți de țeavă, tot a mai trebuit să luăm unele materiale, care au costat încă 20 de milioane. Deci, ca să nu avem sume ne-rotunde… toată chestiunea a ajuns la 250 de milioane (fără 300 mii vechi). Factura o afișasem deja în biserică, așa cum se poate vedea și acum.
A venit Sfințirea Caselor și… o oarecare sumă se adunase de la credincioșii de acasă sau chiar de la cei care sunt plecați, dar care au avut grijă să ofere contribuția lor anuală. Am anunțat în biserică faptul că pentru încălzire (deci pentru „materia primă” care produce agentul termic: în general ne referim la lemne, dar… întrucât s-a apropiat de Biserică și gazul metan, și cred că va trebui luată în considerare și această posibilitate) s-au adunat 4825 Ron, iar pentru lucrările de la Biserică (căci lumea fusese deja anunțată, ba chiar și-a exprimat acordul să eficientizăm instalația de încălzire) s-au strâns 5375 Ron. Adunând, deci consumând și banii pentru lemnele care ar trebui cumpărate pentru iarna viitoare, deci epuizând orice rezervă financiară a parohiei, suma ajunge la 101 milioane… iar factura era mai bine de dublu. Trebuie să recunosc că începusem să mă îngrijorez un pic, mai ales în momentul când am fost condiționat că dacă nu fac plata, nu primesc materialele. Întrucât de cerut bani din sat eu nu am obiceiul să cer (motivele sunt multe), am îndemnat lumea să se roage: eram sigur că Domnul va interveni. Și s-a întâmplat lucrul acesta: unele persoane din sat s-au mobilizat – fără ca eu să cer acest lucru (aviz celor care răspândesc informații false, adică bârfe: eu am și zis în biserică faptul că nu am trimis și nu voi trimite pe nimeni în sat să adune bani… nici chiar în astfel de momente dificile. E bine ca cei care au spus că eu am trimis să vină mai întâi la biserică, să audă ce spun și apoi să vorbească pe la crâșme) – și au adunat o sumă consistentă, chiar dacă nu încă suficientă. Oricum, am reușit pe 27 ianuarie (scadența era 31 ianuarie) să plătesc întreaga factură și manopera.
Țin să mulțumesc tuturor care au dat dovadă fie de inițiativă (nu am venit eu cu ideea, dar când am auzit era evident că am încurajat-o: căci ce se face, se face pentru biserica din Traian, nu pentru mine), cât mai ales tuturor celor care au dat dovadă mare, mare generozitate. Domnul să vă răsplătească pentru efortul făcut acum în toiul iernii. Uimitor au fost câteva persoane care au intervenit cu sume considerabile, după părerea mea. Și, ca de fiecare dată, nu a fost vorba doar de oamenii cu stare materială bună sau foarte bună, ci de oameni simpli. Spre exemplu, a fost o bătrână care a dorit să contribuie cu 500 de Ron: am încercat să-i zic că e prea mult, că e bine pentru ea să dea mai puțin, dar nu am reușit s-o conving: ea a dorit să dea pentru căldura din Biserică. Și au mai fost câteva persoane, nu cu sume așa de mari, dar se vedea că dădeau cu drag, din inimă. Sunt sigur că Domnul nu va întârzia să le răsplătească. Nu vreau să uit pe nimeni în această mulțumire: tuturor, chiar și celor care au dat poate mai puțin sau foarte puțin: orice sumă a fost importantă, căci multul se face din puțin + alt puțin și așa mai departe. Încă o dată, Domnul să vă răsplătească pentru efort. Eu vă asigur de rugăciunea mea personală și a celor cărora le-am cerut și le cer permanent rugăciuni pentru binefăcători. Sigur, nu au intervenit toți, deși toți beneficiem acum de căldura din biserică, dar… nu e nimic surprinzător: biserica a trăit mereu din generozitatea oamenilor de bunăvoință, nu din forțarea generozității. Cât mă privește, decât cineva să dea cu forța (ca apoi să vină și cu pretenții), mai degrabă să țină ce are pentru sine: dacă consideră că nu e important să contribuie pentru binele întregii comunități, va avea de explicat Altcuiva lipsa de generozitate. Eu prefer să lucrez cu persoane care fac cu drag, din inimă: numai așa lucrurile pe care le facem ies și bine. Am încredere – am văzut și cu această ocazie – în oamenii buni din Traian (există, slavă Domnului), precum și în cei care își au originile în Traian și iubesc acest sat. Încă o dată: MULȚUMESC TUTUROR și Domnul să vă aibă în pază.
pr. Edi