Pe 15 august 2018, se vor împlini 50 de ani de la sfințirea intru preoție a IPS Ioan Robu (și a colegilor săi din generația 1968). Ținând cont de apropierea acestui jubileu de aur, Înalt Preasfințitul a dorit să celebreze acest moment și în comunitatea natală, cea din Traian. Cu o seară înainte, sâmbătă, au trecut pe la parohie să-l salute PS Petru Gherghel și apoi PS Ladislau Böcskei, episcop de Oradea, care, întrucât nu puteau fi prezenți a doua zi la Sf. Liturghie, au ținut să-l felicite în ajun.
Încă de la început, de când a comunicat acest lucru, a dorit să fie un moment simplu, fără prea mari pregătiri – așa cum a menționat și dânsul la finalul sf. Liturghii jubiliare. Și așa a și fost: o sfântă Liturghie duminicală. Sigur, înconjurat fiind totuși de câțiva preoți, printre care Msgr. Ionuț Strejac, care actualmente lucrează în Secretariatul de Stat, de pr. Antoine Abboud, de le Congregația pentru Bisericile Orientale, de pr. Gabriel Popa, secretarul personal al IPS Robu, de pr. Adrian Faraoanu, de la Centrul „Gaudium et Spes”, de pr. Daniel Budău, de la Centrul Medical Barticești și de subsemnatul.
A fost cu adevărat o celebrare intensă, într-un cadru familiar. Msgr. Ionuț, în cuvântul predicii, a dorit să menționeze că acest jubileu este trăit prin prisma sentimentelor de admirație și recunoștință. Admirație pentru tot ceea ce în preotul și mai apoi în episcopul Ioan Dumnezeu a reușit să realizeze. Recunoștință și lui Dumnezeu pentru paternitatea și înțelepciunea arhiepiscopului Ioan, și aceluiași episcop pentru generozitatea în colaborarea cu planul lui Dumnezeu. A dat apoi citire mesajului sf. Părinte adresat Înalt Preasfinției sale cu ocazia acestui jubileu de aur. Frumoase cuvinte adresate de Papa arhiepiscopului de București, cuvinte de prețuire și de recunoștință.
La finalul Sf. Liturghii, Preasfințitul a împărtășit câteva din sentimentele dânsului. Mai întâi, a 
amintit cum s-a desfășurat primiția de acum 50 de ani: cum a fost adus de pr. Ioan Pârțac cu trăsura de la Săbăoani, ajungând cam cu o oră înainte de începerea sf. Liturghii de primiție: evident, nu era nimeni la Biserică, decât o persoană, pe nume Aurel, care i-a zis „Bine ați venit, părinte!”. A amintit apoi de pr. Alois Dămoc, ales să țină predica de primiție. Și, evident, de pr. Eugen Blăjut, proaspătul (și primul) paroh de Traian. A fost, zicea excelența sa, o primiție foarte simplă. Și așa a voit să fie și „primiția” jubiliară.
Apoi a dorit să împărtășească două experiențe simple din viața excelenței sale. Mai întâi – zicea – cele mai senine, liniștite, mulțumite și împăcate persoane pe care le-a întâlnit dânsul nu au fost persoanele bogate material sau chiar intelectual, ci persoanele puternic înrădăcinate în credința creștină. Se vedea – preciza preasfinția sa – că credința era izvorul nesecat al forței lor, al seninătății și libertății vieții lor. A doua experiență împărtășită se referea la un medic, prieten de-al excelenței sale, care i-a dat odată un sfat: „să nu uite să mai treacă pe pământul unde a copilărit și unde a crescut”. Ei bine, celebrarea de ieri se înscrie foarte bine în cele două experiențe mai sus menționate: simplitatea în credință și trăirea ei ancorată în ceea ce primim de la înaintașii noștri.
În numele comunității din Traian, țin să-i mulțumesc Înalt Preasfinției sale pentru prezența în mijlocul nostru, pentru sf. Liturghie celebrată cu noi, fără prea multe alte detalii decât cele tipice unei sf. Liturghii duminicale, pentru rugăciunea făcută împreună în biserica noastră. Vă mulțumim totodată pentru simpatia, jovialitatea și paternitatea trăite în cele două zile pe care le-am petrecut împreună în parohie.
În numele întregii comunități vă dorim ca Dumnezeu să vă țină, Preasfințite, mulți ani în viață și să vă însoțeasacă cu grija și milostivirea sa, ca să ne putem ruga și bucura împreună, cântând fără încetare milostivirile Domnului.
Pr. paroh Eduard Patrașcu