CU NOI ESTE DUMNEZEU: Viață spirituală să nu se micșoreze, din contră, să se intensifice

pr. Eduard Patrașcu Știri

Ce e de făcut în fața primejdiilor, pe lângă măsurile prudențiale de bun simț?

Iată ce a trebuit să face Israelul ca să poată ieși din robie? Din Cartea Exodului, cap. 12,21-28

Moise i-a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Mergeţi şi luaţi miei pentru familiile voastre şi înjunghiaţi mielul de Paşte. Să luaţi un mănunchi de isop, înmuiaţi-l în sângele din vas şi să ungeţi pragul de sus şi cei doi uşori ai uşii cu sângele din vas. Nimeni dintre voi să nu iasă din uşa casei sale până dimineaţa. Domnul va trece ca să lovească Egiptul şi va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori ai uşii. Domnul va trece pe lângă intrare şi nu-l va lăsa pe Nimicitor să intre în casele voastre ca să lovească. Să ţineţi lucrul acesta ca pe o hotărâre pentru tine şi pentru fiii tăi, pentru totdeauna! Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul, după cum a spus, să ţineţi această slujire. Şi când vă vor întreba fiii voştri: «Ce înseamnă ritul acesta?», să le răspundeţi: «Este jertfa de Paşte pentru Domnul care a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel în Egipt, atunci când a lovit Egiptul şi a cruţat casele noastre»”. Şi poporul s-a plecat şi s-a prosternat. Fiii lui Israel au plecat şi au făcut cum le poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut. (Exod 12,21-28)

  1. Asemenea Israeliților care – dacă nu ascultau de ce le recomanda Moise, riscau să fie și ei loviți de îngerul nimicitor  – asemenea lor, care au ascultat și și-au uns ușorii casei cu sângele mielului, vă invit pe toți cei care credeți cu tărie în Dumnezeu și conștientizați importanța să dăm ascultare Cuvântului lui Dumnezeu să PUNEȚI PE UȘA CASEI VOASTRE, înspre afară, UN CRUCIFIX – din lemn sau reprezentat de o icoana: știm că pe el a curs sângele Mielului Nostru de Paști, ISUS. Să ne apere acest crucifix de îngerul nimicitor al molimei COVID-19. Dar să se vadă bine acest crucifix: să nu fie minuscul.
  2. Să redescoperim rugăciuna în comun, în familie: vom observa cât de greu reușim să ne rugăm împreună. Eu vă învit la Rugăciunea Rozariului, ma mici jertfe. Vom simți că ne este greu să facem asta. Ne e rușine să ne rugîăm înpreună în famile cu voce tare? Ei bine, această GREUTATE și această rușine de fapt sunt semnul clar și evident care arată CÂT DE MULT NE-AM ÎNDEPĂRTAT DE DUMNEZEU. În acest sens, când clopotele vor trage să ne amintească să ne rugăm în familii rugăciunea Rozariului. Cine poate și vrea, să o facă și dimineața, și la 12.00… ținând cont că unii nu se roagă, ne rugăm și pentru ei și în locul lor.
  3. Dacă aveți apă sfințită acasă, în timpul rugăciunii de dinainte de masa de prânz, puteti stropi prin casă. Cine drește tămâie să o ardă, poate veni și-i voi da câteva bobițe.
  4. Biserica va fi deschisă – cât ni se mai dă voie – și cine dorește, poate veni oricând să facă o vizită și să se roage. Evitați însă să stați aproape fizic unii de alții. Și dacă ni se vor închide bisericile, vom putea veni în preajma ei să ne rugăm, evitând, din nou spun, să stăm prea aproape unii de alții. În această perioadă, în biserica nostră se vor putea asculta în stația bisericii lectura Noului Testament. Cea mai mare greseala pe care am putea sa o facem acum e sa credem că sunt suficiente – desi sunt indispensabile – doar gesturile de preventie indicate de stat: ar fi o capcana, caci ne-am increde, din nou doar in noi.

Iată ce ar fi trebuit să facă Israeliții înainte ca Templul lor să fie ras la pământ de trupele lui Nabuconodosor (sec. VI î.C): e ceea ce găsim în Cartea Profetului Ioel, cap. 2. Nu au făcut și, pentru asta, au fost pedepsiți și nu au mai putut să se bucure de pace și liniște.

Chiar acum – oracolul Domnului – întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale! Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci el este milostiv şi îndurător, încet la mânie şi plin de bunătate şi iartă răul. Cine ştie, poate se va întoarce şi va ierta? Şi va lăsa după el o binecuvântare, ofrandă şi libaţie pentru Domnul Dumnezeul vostru. Sunaţi din trâmbiţă în Sion, consacraţi un post şi convocaţi o adunare! Adunaţi poporul, consacraţi o adunare! Întruniţi-i pe bătrâni, convocaţi-i pe prunci şi pe copiii de la sân! Să iasă mirele din camera lui şi mireasa, din camera sa nupţială! Între vestibul şi altar să plângă preoţii, slujitorii Domnului, şi să zică: „Îndură-te, Doamne, de poporul tău şi nu da moştenirea ta ocării, ca neamurile să stăpânească peste ei! De ce să se spună printre popoare: «Unde este Dumnezeul lor?». Domnul este gelos pe ţara lui şi îi este milă de poporul său”. Domnul a răspuns şi a zis poporului său: „Iată, trimit la voi grâu, must şi untdelemn şi vă veţi sătura cu ele. Şi nu vă voi mai pune să fiţi de ocară printre neamuri. Nu te teme, pământule, ci bucură-te şi veseleşte-te, căci Domnul face lucruri mari! Nu vă temeţi, animale ale câmpiei, căci vor înverzi păşunile pustiului, copacii aduc roadele lor, smochinul şi via dau bogăţia lor! Fii ai Sionului, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru! Căci el vă dă ploaie după dreptate, face să coboare ploaia timpurie şi cea târzie ca odinioară. Se vor umple ariile de grâu şi teascurile vor revărsa must şi untdelemn. Voi răsplăti anii pe care i-au devorat lăcusta, omida, cărăbuşul şi viermele, armata mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră. Veţi mânca şi vă veţi sătura; şi veţi lăuda numele Domnului Dumnezeul vostru, care a făcut cu voi fapte minunate. Şi poporul meu nu se va ruşina în veci. Veţi recunoaşte că în mijlocul lui Israel sunt eu, că eu sunt Domnul Dumnezeul vostru şi nu mai este [altul]. (Ioel 2,12-27)