Un eveniment unic a marcat viaţa credincioşilor din Traian. Sâmbătă, 22 august 2015, a avut loc sfinţirea bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Paul” şi consacrarea altarului, după lucrările de extindere şi renovare ce i s-au adus începând cu anul 1991, sub călăuzirea părinţilor parohi Ieronim Enăşoaie, Petru Solomon şi Eduard Patraşcu.
Liturghia de la 10.30 a fost celebrată de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop de Bucureşti, fiu al satului Traian, însoţit de episcopii Petru Gherghel, Aurel Percă şi Petros Stefanou (episcop de Syros, din Grecia).
Înainte de Liturghie, atât doamna Valeria Dascălu, primar al comunei Săbăoani, cât şi părintele paroh, Edi Patraşcu, au ţinut câte un discurs prin care au făcut un scurt tur în istoria comunităţii şi prin care le-au urat celor patru oaspeţi de seamă un călduros: „Bine aţi venit!”. De asemenea, arhiepiscopul Ioan Robu şi episcopul Petru Gherghel l-au felicitat pe părintele pentru lucrările pe care a reuşit să le finalizeze şi şi-au exprimat bucuria de a se reîntoarce în satul Traian. Tot în acele momente, naşii bisericii, credincioşii ce au vrut să arate un ataşament şi o slujire mai mari faţă de biserică, au înconjurat biserica cu o pânză uriaşă ce „i-a legat” de ea, mai mult la figurat decât la propriu.
Liturghia a început de afară, de lângă uşile bisericii, unde s-a tăiat panglica inaugurală şi s-au descuiat uşile; s-a intrat abia la „Gloria”. Pentru credincioşii veniţi în număr mare a fost instalat un ecran pentru a putea urmări celebrarea din curtea bisericii.
Predica a fost ţinută de Preasfinţitul Aurel, care a vorbit despre Biserică, despre instituţia Bisericii, dar mai mult decât atât, de credincioşii care dau viaţă Bisericii şi care reprezintă tot ce are ea mai de preţ. Imediat după a urmat consacrarea altarului, când Înaltpreasfinţitul l-a uns cu sfânta Crismă. Apoi au fost însemnaţi şi stâlpii de susţinere ai bisericii cu acelaşi untdelemn sfinţit. Ritul consacrării altarului a culminat cu introducerea în altar a opt relicve de sfinţi şi martiri: sfântul Iacob cel Mare, apostol; sfântul Pius I, papă, martir; sfântul Sebastian, martir; sfântul Padre Pio de Pietrelcina; sfântul Ioan Paul al II-lea, papă; fericitul Ieremia; fericitul Vladimir Ghika şi fericitul Anton Durcovici, sfinţi care, împreună cu cei doi patroni ai bisericii, Petru şi Paul, nădăjduim că vor mijloci pentru fiecare dintre noi.
La ofertoriu darurile au fost aduse de o familie din sat, cu şase membri, promovându-se astfel instituţia ce stă la baza societăţii. De asemenea, lecturile au fost citite de un frate şi o soră.
Întreaga comunitate s-a pregătit intens pentru sărbătoare, atât din punct de vedere material, cât şi spiritual. Încă din primăvară s-au început în forţă lucrările de renovare, la care au participat multe persoane din sat, uneori în număr mai mare, alteori în număr mai mic, dar de fiecare dată cu mult entuziasm. Corul s-a pregătit şi el din timp, cântecele fiind repetate de nenumărate ori de cu două luni înainte, pentru a garanta prestaţia de excepţie pe care a avut-o la marea sărbătoare. Tinerii s-au ocupat de campusul cu copiii din sat cu o săptămână înainte, şi acest lucru pentru a se pregăti într-un mod cât mai frumos şi să înţeleagă ce ocazie unică în viaţă au prin participarea activă la acest eveniment. Tinerii au fost şi amfitrionii evenimentului, întâmpinând oaspeţii îmbrăcaţi în nişte costume superbe din secolul al XVII-lea, îmbinând astfel trecutul cu prezentul şi creând o atmosferă cât mai plăcută prin zâmbete ce le-au împărţit. Corul şi toţi ceilalţi doritori din sat s-au prezentat cu costumele tradiţionale româneşti. Cu o zi înainte, vineri, o mulţime de oameni se găsea la biserică şi în jurul ei, punând umărul cu toţii la treabă, copii, tineri, adulţi, seminarişti şi orice om dornic să se asigure că evenimentul va decurge fără nicio problemă, într-un cadru cât mai prielnic.
Imediat după celebrare a avut loc un moment artistic, în care s-a interpretat monologul lui Octavian Paler, „Interviu cu Dumnezeu”, poezia lui Radu Gyr, „Îndemn la lupta”, iar tinerii au cântat o melodie foarte frumoasă, una dintre preferatele arhiepiscopului Ioan Robu, „Un dor cucernic”, ce vorbeşte de satul natal şi amintirea sa, ce va persista întreaga viaţă.
La final, credincioşii au rămas să se bucure de sarmalele pregătite cu mult drag de câteva femei darnice din sat, încheind împreună cel mai frumos eveniment din viaţa satului.
Se cuvine să aducem mii de mulţumiri părintelui Edi, care şi-a sacrificat zilele şi nopţile pentru a scoate la capăt toată treaba ce trebuia făcută. Îi mulţumim enorm că a ştiut cum să ne apropie pe toţi de Biserică, că a ştiut cum să ne facă să o iubim şi să trăim împreună credinţa ce ne-a fost dată.
Bianca Dorcu
Fotografii de la eveniment puteti vedea aici:
https://picasaweb.google.com/101385356671132479477/TraianNTSfintireaBisericiiSiConsacrareaAltaruluiFotoOvidiuBisog?feat=directlink